Regiune de dezvoltare: Vest
Judeţ: Timiş
Atestare documentară:  1212/1244
Suprafaţă: Total:130,5  km²
Altitudine: 89 metri n.m.
Populaţie (2002)
- Total: 317.660 locuitori
- Densitate: 2.575 loc./km²

Timişoara (în germană Temeschwar, alternativ Temeschburg sau Temeswar, în maghiară Temesvár, în sârbă Temišvar, în limba bulgarilor bănăţeni Timišvár. În traducere: „cetatea de pe Timiş”) este reşedinţa şi cel mai mare oraş al judeţului Timiş din regiunea istorică Banat, vestul României. La 1 ianuarie 2008, având 312,4 mii de locuitori era al doilea oraş ca populaţie din România.[2] Numele localităţii vine de la râul Timiş, numit de romani în antichitate Tibisis sau Tibiscus.

Geografie
Timişoara este situată în sud-estul Câmpiei Panonice (respectiv în sudul Câmpiei de Vest), în zona de divagare a râurilor Timiş şi Bega. Apele celor două râuri au format aici un ţinut foarte mlăştinos şi frecvent inundat. Timişoara însă s-a dezvoltat într-unul din puţinele locuri pe unde se puteau trece mlaştinile. Acestea au constituit pentru mult timp o autentică fortificaţie în jurul cetăţii, însă au favorizat şi o atmosferă umedă şi insalubră, precum şi proliferarea epidemiilor de ciumă şi holeră, care au menţinut relativ scăzut numărul de locuitori şi au împiedicat semnificativ dezvoltarea cetăţii.

Clima
La fel ca şi toată România, Timişoara are un climat temperat-continental. Temperatura medie anuală este de 10,4°C (2005), cu influenţe climatice ale maselor de aer submediteraneene (mase de aer cald care bat dinspre Marea Adriatică) şi oceanice (mase de aer umed care provin dinspre Atlantic).

Istorie
Prima atestare documentară a localităţii Timişoara este destul de controversată, aceasta fiind plasată de specialişti în 1212 sau în 1266. În 1175 este menţionat comitatul Timiş, dar sursele nu menţionează care este centrul economic şi administrativ al acestuia. În momentul atestării sale acesta făcea parte din comitatul Timiş, o unitate administrativ teritorială a regatului ungar. Teritoriul cunoscut mai târziu ca Banat cu centrul administrativ în „Urbis Morisena” (apoi Cenad), fusese cucerit de către maghiari în jurul anului 1030 şi încorporat în regatul ungar.

În data de 16 decembrie 1989 la Timişoara s-a declanşat revoluţia care avea să ducă la înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu şi a regimului comunist din România. Iniţial s-a format o mişcare de protest împotriva mutării forţate a pastorului reformat László Tőkés. Atât enoriaşi cât şi trecători s-au adunat în faţa parohiei acestuia în semn de protest. La scurt timp însă, protestul s-a transformat într-unul împotriva întregului sistem şi s-au scandat pentru prima dată lozinci anticomuniste. Mişcarea a luat rapid amploare şi în centrul oraşului s-au adunat zeci de mii de revoluţionari. Pe 20 decembrie 1989, Timişoara a fost declarată primul oraş din România liber de comunism, în urma unor confruntări sângeroase soldate cu peste 1000 de morţi şi alte câteva mii de răniţi. Aceste evenimente au dus la căderea regimului ceauşist o săptămână mai târziu.

Schimbările care au avut loc la nivelul clasei politice au dus la noi proteste din partea timişorenilor, proteste ce au culminat cu redactarea controversatei Proclamaţii de la Timişoara, în martie 1990. Cerinţele timişorenilor se sintetizau în punctul 8 al proclamaţiei, prin care se cerea ca foştii activişti ai PCR să nu mai poată candida la funcţii publice în stat. Acest punct însă nu a fost pus niciodată în aplicare.

Premierele Timişoarei
* 1718 – atestarea fabricii de bere, cea mai veche de pe teritoriul actual al Romaniei;
* 1728 – începutul canalizării Begăi, cel mai vechi canal navigabil de pe teritoriul actual al Romaniei;
* 1745 – construcţia Spitalului Municipal;
* 1760 – primul oraş al monarhiei cu străzile iluminate cu lămpi;
* 1771 – primului ziar care a apărut pe teritoriul actual al României şi totodată primul ziar german din sud-estul Europei: „Temeswarer Nachrichten”;
* 1823-1826 - Janos Bolyai, servind la garnizoana din Timisoara, lucra la elaborarea geometriei neeuclidiene
* 1854 – primul serviciu telegrafic într-un oraş al României de azi;
* 1855 – primul oraş al monarhiei habsburgice cu străzile iluminate cu gaz;
* 1881 – prima reţea de telefonie de pe teritoriul actual al României;
* 1884 – primul oraş din Europa continentală cu străzile iluminate electric, cu 731 de lămpi;[3]
* 1886 – prima staţie de salvare din Ungaria şi România;
* 1889 - primul meci de fotbal european din Romania;
* 1895 – prima stradă asfaltată de pe teritoriul de azi al României;
* 1897 – primele proiecţii cinematografice pe teritoriul actual al ţării noastre;
* 1899 – primul tramvai electric într-un oraş din România de azi;
* 1953 – singurul oraş european cu trei teatre de stat în română, maghiară şi germană; [4]

Populaţia
La recensământul din 2002 populaţia stabilă a oraşului a fost de 317.660 de locuitori, cu o tendinţă negativă, iar densitatea populaţiei de 2.622 locuitori/km². Conform ultimului comunicat al Institutului Naţional de Statistică, la data de 1 ianuarie 2008 oraşul avea o populaţie de 312.400 locuitori şi 336.089 locuitori în zona metropolitană, avand cea mai mare crestere din Romania (+2,82% in trei ani).

Economie
Timişoara s-a afirmat ca puternic centru economic în secolul XVIII, o dată cu instalarea administraţiei habsburgice.

Colonizarea cu germani, diversitatea etnică şi religioasă, reconstrucţia cetăţii dar şi sistemul legislativ favorabil proprietăţii private, au determinat formarea unui puternic ţesut de meşteşugari şi comercianţi. Acest ţesut de meşteşugari a constituit pentru mai bine de 200 de ani secretul dezvoltării economice de aici. Când Revoluţia industrială a început să se manifeste, Timişoara prezenta toate condiţiile favorabile pentru adoptarea ei. Rând pe rând au fost introduse cele mai moderne inovaţii ale vremii.

După căderea regimului comunist, în ciuda declinului unor ramuri economice tradiţionale, înlocuite de noi ramuri moderne, sectorul industrial din Timişoara continuă să furnizeze peste 3% din producţia industrială naţională. Caracteristic economiilor de piaţă avansate, sectorul serviciilor acoperă un procent tot mai mare din economia timişoreană.

În ultimii ani, Timişoara a cunoscut o creştere economică semnificativă, datorată investiţiilor străine, în special în sectoare de înaltă tehnologie. Într-un articol din 2005, revista franceză L’Expansion a numit Timişoara “vitrina economică a României”[7], referindu-se la numărul mare de de investiţii străine, considerate ca o “a doua revoluţie” prin care oraşul trece.

Capitalul străin investit la Timişoara provine în special din ţări precum Germania, Italia sau Statele Unite. Printre cele mai mari companii stabilite aici se numără producătorul de anvelope Continental, compania americană Solectron (telefonie mobilă, aparatură electronică), Dräxlmaier (componente auto pentru BMW), Linde Gas (gaze tehnice), Procter & Gamble (detergenţi), Nestlé (napolitane).

Transport
e planul infrastructurii de transport Timişoara este un nod feroviar în centrul celei mai dense reţele de căi ferate din România, fapt care permite multiple legături cu localităţile din judeţ. Acestea permit oraşului un important aflux de forţă de muncă din toate colţurile judeţului. Principala gară de călători este Timişoara Nord, construită în 1857. Alte staţii, importante pentru transportul local, sunt: Timişoara Est, Timişoara Vest, Timişoara Sud. De la Timişoara există legături internaţionale directe spre Belgrad, Budapesta, Viena si München.

Transportul auto a cunoscut o adevărată explozie după 1990, astfel că în 2003, gradul de motorizare înregistrat la Timişoara era cel mai mare din România, cu 361 de autovehicule la 1.000 de locuitori, în comparaţie cu doar 315 înregistrate în capitală. Din acest motiv, traficul a devenit una dintre problemele cele mai importante cu care se confruntă oraşul, infrastructura existentă nefiind capabilă să suporte valorile ridicate ale traficului. Reţeaua de drumuri din interiorul municipiului are o lungime de 574 km şi ocupă o suprafaţă de 603 de ha.

Transportul public este asigurat de 10 linii de tramvaie, având o lungime totală de 145,8 de km; 22 de linii de autobuz (cu un total de 183,2 de km) şi 8 linii de trobeiluz (cu un total de 70,46 de km); 8 companii de taxi.

O importanţă deosebită o are transportul aerian. Timişoara dispune de Aeroportul Internaţional Traian Vuia, al doilea ca mărime din România. aici fiind amplasata a doua companie aeriana ca merime din Romania Carpatair. Aeroportul avand zeci de legaturi aeriene in intreaga europa.

Cultura
imişoara este un oraş multicultural, influenţat de diversele comunităţi etnice, în special de cea germană, maghiară şi sârbă, dar şi de cele bulgară, italiană şi greacă. Moştenirea culturală şi diversitatea ofertei culturale sunt punctele forte ale oraşului. Cu cele peste 12 instituţii culturale profesioniste, Timişoara este, după Bucureşti şi Iaşi, al treilea pol cultural din ţară din punct de vedere al mărimii şi diversităţii ofertei culturale.[8] O mare tradiţie o are teatrul timişorean, care prin cele trei teatre de stat, (în premieră în Europa): Teatrul Naţional, / Teatrul German şi Teatrul Maghiar, oferă spectacole în limbile română, germană şi maghiară. Cele trei instituţii împart aceiaşi clădire-simbol cu Opera Română.

Filarmonica Banatul întregeşte paleta de ofertă culturală de cea mai înaltă calitate, păstrând astfel o tradiţia oraşului care a văzut interpretând pe scenele lui nume mari precum Franz Liszt, Strauss fiul, Brahms, Enescu sau premiera Traviatei lui Verdi la 9 februarie 1855.

Patrimoniul cultural timişorean şi bănăţean este întregit de Muzeul Banatului, înfiinţat în 1872. Acesta adăposteşte cea mai mare colecţie de obiecte arheologice din Banat. Instituţia are diferite ramuri, printre care un Muzeu de Artă, de Etnografie, Muzeul Satului Bănăţean, un Muzeul al Viorilor sau cel al Tehnologiei, Informaţiei şi Comunicaţiilor. Muzeul mai deţine şi cea mai mare colecţie de păsări şi fluturi din Estul Europei. Oferta culturală este întregită de Teatrul de Păpuşi (înfiinţat în 1949), Ansamblul Banatul, Biblioteca Judeţeană (1904), Şcoala Populară de Artă, Casa de Cultură, dar şi numeroase galerii de artă, edituri, fundaţii şi asociaţii culturale.

Patrimoniul arhitectural
Din punct de vedere arhitectonic, oraşul moşteneşte un amplu patrimoniu de monumente istorice(circa 14.500[9]), totodată cel mai mare din ţară. De fapt întregul ansamblu de clădiri din centru şi cele din cartierele Iosefin şi Fabric sunt considerate monumente istorice. Acesta este rezultatul unei tradiţii îndelungate de planificare urbanistică modernă, începută încă din secolul al XVIII-lea, o dată cu venirea austriecilor. Centrul oraşului, amplasat în vechea Cetate, a fost remodelat, cu pieţe şi străzi drepte. Construcţiile erau bine aliniate, iar clădirile de la colţurile străzilor trebuiau să aibă elemente arhitecturale în plus. Predominant a fost stilul baroc de influenţă vieneză, care a adus Timişoarei numele de „Mica Vienă”.

Turism
Timişoara deţine cel mai amplu ansamblu de clădiri istorice din România, constituit din ansamblurile urbane ale cartierelor Cetate, Iosefin şi Fabric. Arhitectura variată, influenţele barocului Vienez şi multitudinea de parcuri au adus Timişoarei, aşa cum s-a spus mai sus, renumele de „Mica Vienă” şi de „Oraşul parcurilor”. Câteva obiective turistice importante sunt:
Domul din Timişoara (construit între 1736-1774)

* Pieţe
o Piaţa Unirii
o Piaţa Victoriei
o Piaţa Libertăţii
o Piaţa Maria (locul de unde a pornit Revoluţia română din 1989)
o Piaţa Traian (centru al cartierului istoric Fabric)
* Lăcaşuri de cult
o Catedrala Mitropolitană
o Domul romano-catolic
o Catedrala Millenium
o Biserica episcopală sârbă
o Sinagoga din Cetate
o Sinagoga din Fabric
* Monumente şi clădiri
o Castelul Huniade
o Palatul Dicasterial
o Palatul Baroc
o Teatrul Naţional din Timişoara
o Baia Publică Neptun
o Palatul Lloyd

Oraşe înfrăţite
* Sassari (1990, primul oraş cu care s-a înfrăţit)
* Faenza (din 12 martie 1991)
* Mulhouse (din august 1991)
* Karlsruhe (din 19 august 1992)
* Rueil-Malmaison (din 14 ianuarie 1993)
* Gera (din 3 octombrie 1998)
* Szeged (oficial din 1998)
* Treviso (din 27 martie 2003)
* Cancun (oficial din 10 mai 2004)
* Novi Sad (oficial din 3 august 2005)
* Palermo (din 7 octombrie 2005)
* Shenzhen (din februarie 2007)

Consulate
* Germany Consulatul general al Republicii Federale Germania
* Italia Consulatul general al Italiei
* Consulatul general al Serbiei
* Austria Consulatul onorific al Austriei
* Olanda Consulatul onorific al Olandei
* Sweden Consulatul onorific al Suediei

Overview

The hotel has superbly furnished, spacious rooms and suites from 22 to 51 m², all of them featuring a complete set of facilities that guarantee every comfort you are entitled to expect of a fine quality hotel. Works of art, beautiful oil-paintings and selected accessories are combined to create a comfortable atmosphere reminiscent of a fine Residence, but connected with the superior service of a first class hotel. A pleasant patio and two lovely verandas facing the delightful gardens provide a peaceful setting in which drinks mix easily with interesting conversation.

Read the rest of this entry »